Sortarea rufelor la spălat: culori, țesături și murdărie

Sortarea rufelor la spălat pare o treabă plictisitoare, dar ea decide dacă tricoul alb rămâne alb, dacă puloverul fin scapă de scame și dacă blugii nu îți pătează lenjeria. Greșelile se văd rar la prima spălare. Se adună încet, sub forma unei ceți cenușii pe hainele deschise, sau apar brusc, când o șosetă roșie rătăcită printre cămăși le face pe toate roz.

Mai jos vezi după ce criterii împarți rufele, cum faci grupe realiste într-un apartament cu un singur coș, ce se întâmplă cu hainele noi și cum te ajută eticheta fiecărei piese. Nu ai nevoie de zece grămezi; în practică ajung patru.

După ce criteriu sortezi rufele în primul rând?

Primul criteriu este culoarea, al doilea tipul de țesătură, iar al treilea gradul de murdărie. Ordinea contează, pentru că o culoare care se eliberează strică o încărcătură întreagă, în timp ce o țesătură nepotrivită strică doar piesa respectivă.

Împărțirea clasică are patru grupe:

• albe și foarte deschise: cămăși albe, lenjerie, tricouri, șosete albe;
• colorate deschise: bej, gri deschis, pastel, roz pal, galben;
• colorate închise: bleumarin, verde, bordo, maro, negru, blugi închiși;
• delicate, indiferent de culoare: lenjerie fină, bluze subțiri, tricotaje, piese cu paiete sau broderii.

Dacă ai puține haine negre, le poți pune cu cele închise la culoare. Dacă ai multe, merită o grupă separată, pentru că negrul decolorat devine gri tocmai din cauza spălărilor la temperaturi prea mari și a detergenților cu înălbitor. Despre asta găsești mai multe în ghidul despre păstrarea culorii la hainele negre și albe.

Cum eviți transferul de culoare între haine?

Transferul de culoare se evită spălând separat hainele închise și folosind temperatura cea mai joasă recomandată pe etichetă. Transferul de culoare înseamnă că vopseaua nefixată a unei țesături se desprinde în apă și se depune pe țesăturile vecine, mai ales pe cele albe sau pastelate.

Cele mai riscante piese sunt cele noi, în special roșii, bordo, albastru intens și negre, apoi blugii și prosoapele colorate. Primele două spălări sunt cele critice, pentru că atunci iese excesul de colorant.

Sfat: înainte să amesteci o haină nouă cu restul, umezește un colț ascuns, apasă-l cu un șerveț alb și verifică dacă pe hârtie rămâne culoare. Dacă rămâne, haina se spală singură sau cu piese de aceeași nuanță.

Pentru situațiile în care s-a întâmplat deja, nu usca haina pătată. Căldura fixează colorantul în fibre. Spală-o din nou, cât timp încă este umedă, cu detergent și la rece. Pentru urme mai încăpățânate vezi metodele de tratare a petelor în funcție de tipul lor.

Contează țesătura la fel de mult ca și culoarea?

Da, pentru că țesăturile se comportă diferit în tambur, iar cele aspre le pot strica pe cele fine. Un exemplu concret este scama: prosoapele și hainele din fleece sau bumbac pufos pierd fibre mici, care se lipesc de materialele netede, mai ales de cele închise la culoare.

Reguli simple, utile la sortare:

• Prosoapele și halatele merg separat de haine, ideal cu un program mai lung și temperatură mai mare.
• Blugii se spală cu alți blugi sau cu haine groase, nu cu bluze subțiri, pentru că nasturii, fermoarele și nitul zgârie.
• Piesele cu fermoar sau arici (scai) se închid sau se întorc pe dos, altfel agață tricotajele din apropiere.
• Sinteticele subțiri (poliester, poliamidă) se spală la temperaturi joase, fiindcă le deformează căldura. Pentru diferențele dintre fibre poți consulta explicația fibrelor sintetice.
• Bumbacul rezistă la temperaturi mai mari și la centrifugare puternică; vezi și tipurile și calitatea bumbacului.

Tricotajele fine, mătasea și lâna nu intră în încărcătura obișnuită. Au nevoie de program special, de sac de plasă sau de spălare de mână.

Cât de murdare trebuie să fie rufele ca să le separi?

Le separi când diferența de murdărie este evidentă, pentru că hainele foarte murdare ies mai greu curate, iar apa se încarcă cu particule care se depun pe cele curate. Un tricou purtat o zi la birou nu are nevoie de același program ca o salopetă de lucru, o pereche de pantaloni de grădină sau hainele copiilor după o zi în parc.

Pentru gospodăria obișnuită, trei niveluri sunt suficiente:

Hainele foarte murdare nu se amestecă niciodată cu cele fine, chiar dacă au aceeași culoare. Noroiul și nisipul zgârie țesăturile și ajung în buzunare și în tivuri.

Cum sortezi rufele într-un apartament mic?

Cel mai simplu este un coș cu trei compartimente sau trei săculețe agățate pe ușă: albe, deschise, închise. Delicatele pot sta într-un sac de plasă separat, care ajunge direct în mașină. Astfel nu mai sortezi în ziua spălării, ci pe parcurs, odată cu dezbrăcatul.

Dacă ai puțin spațiu și spălări rare, adună rufele pe două grupe mari: deschise și închise, iar albele se spală când ai o încărcătură completă. Evită însă tentația de a amesteca totul la 30°C pentru a economisi o rundă; rezultatul este de obicei un aspect tern, cenușiu, al hainelor deschise după câteva luni.

Ce faci cu hainele purtate o singură dată?

Hainele purtate scurt, fără transpirație și fără mirosuri, se aerisesc și se refolosesc. O spălare în plus uzează țesătura mai mult decât o purtare. Detalii despre aerisire și frecvența spălării găsești în ghidul principal despre îngrijirea hainelor, iar pentru piesele purtate lângă piele merită citit și articolul despre mirosul neplăcut din haine.

Cum folosești eticheta ca să decizi grupa?

Eticheta de întreținere îți spune temperatura maximă, programul și dacă piesa are voie în uscător. Hainele care au aceeași temperatură maximă pot fi spălate împreună, cu condiția ca și culorile să fie compatibile. Pentru simboluri vezi explicația simbolurilor de pe etichetă.

Reține două reguli practice: temperatura de pe etichetă este un maximum, nu o obligație, iar o piesă cu eticheta „numai spălare de mână" nu intră în mașină nici măcar pe program delicat, decât dacă mașina are un program dedicat pentru mână și o folosești într-un sac de plasă.